Bun venit la mine acasa! Acasa la nomadul…Suna ciudat, nu-i asa? Casa nomadului…Imi plac oximoroanele. Le iubesc! Va veti da seama de asta pe parcurs, probabil.
Eu sunt tanar. Foarte tanar probabil pentru un blogger. Pentru ce inca un blog, atunci? Ce ar putea sa spun eu aici, cand astazi la tineri nu e la moda blogul ca mijloc de exprimare? Se poarta hi5, myspace etc. Atunci ce caut eu aici? De ce nu stau linistit acolo, cu prietenii de o varsta (si minte) cu mine?
Eu sunt un tanar. Un tanar crestin. Carei confesiuni apartin sau carei traditii crestine imi datorez formarea e o intrebare prea putin importanta. La care voi refuza cu obstinatie sa raspund, oricat de mult as fi intrebat. Cert este doar ca, satul de mintile obstruate si obscure pe care le-am vazut in jurul meu, am pornit in cautari. Inainte aveam loc. Eram asezat. Psihosocial vorbind, apartineam cutarei doctrine, cutarei traditii, cutarei Biserici. De atunci, nu mai pot spune lucrul acesta. Sunt un nomad. Un cautator de comori, dar fara o tara foarte bine definita. Sunt aici pentru a ridica intrebari mai mult decat pentru a oferi raspunsuri categorice. Sunt aici pentru a-mi exprima mintea si inima pe care am incercat sa le eliberez de orice prejudecata.
Sunt aici pentru a-mi lasa sufletul sa se descarce ori de cate ori resorturile-mi interioare s-au prea tensionat. Si veti vedea ca asta se poate intampla foarte des…
Pentru acum, asta e tot ce am avut de spus. Ne vedem cu proxima ocazie. 
